Cartea asta m-a pus oleaca (aka „putin” pentru cei care nu locuiesc in Nordul tarii) pe ganduri:
Incepe cu el care ii spune ei ca vrea sa divorteze fiindca e indragostit de altcineva si continua cu ea incercand sa isi revina din socul divortului! Oamenii au aproape 50 de ani, 3 copii si o casnicie de peste 25 de ani. In teorie cica exista mai multi oameni cu 6 degete la o mana sau un picior decat oameni fericiti cu adevarat in casnicie. Asa ca nu exista decat 2 posibilitati – divortezi sau traiesti in nefericire! Stati, stati!!! Nu dati cu pietre – asta zice cartea, nu eu!
Eu, eu sunt o romantica incurabila care spera ca pana la sfarsitul cartii el sa-si paraseasca noua iubita de 30 de ani, pe motiv ca… e plictisitoare(sa zicem!) si sa se intoarca la fosta sotie, sa ii ceara iertare si sa ii spuna ca si-a dat seama ca nu poate trai fara ea, fara IUBIREA ei!!! Eh, asa da, nu?!!
Chiar nu pot si nu vreau sa cred ca oamenii sunt atat de superficiali incat sa se detaseze de dragoste, sa renunte la iubire pentru niste picioare mai lungi sau mai ferme, pentru un par nevopsit sau sani mai rotunzi! It’s just me, sau chiar nu e suficient sa ai pe ce pune mana ca sa fii fericit?
Nu am terminat cartea, fetele nu-mi lasa deloc extra-timp pentru lectura, dar mi-am propus sa o termin in seara asta fiindca e chiar faina si funny si a costat 10 lei pe librex.ro! Imi place mult cum o ajuta prietena ei sa isi revina din depresia in care a lasat-o divortul, cu shopping si o provocare simpatica – sa isi sarute un coleg de serviciu – asta ar trebui sa o vindece complet de nefericire – yeah right!!!
Or fi, nu zic ca nu sunt oameni nefericiti in casniciile lor, dar asta fiindca cumva au ales gresit – poate nu s-au iubit cu adevarat niciodata, poate nu s-au respectat, poate nu au respectat ce inseamna familia, poate nu se pretuiesc, poate nu se potrivesc – pur si simplu au fost in casnicia nepotrivita de la inceput si da, acolo merge un divort si un viata merge mai departe fiindca fiecare merita sa fie fericit! Dar de aici, pana la a generaliza nefericirea, e exagerat! De a aici pana la a crede ca nu o sa prinzi 50-ul alaturi de sotul tau care o sa imbatraneasca frumos, spre deosebire de tine, si o sa te paraseasca pentru o alta femeie mai tanara, e deja mult prea mult! Da, stiu, e doar o carte, doar o poveste, dar eu am simtit ca e un subiect despre care merita sa se vorbeasca – dragostea nu trece, nu se usuca, nu dispare, nu se topeste, nu se uita, nu se pierde – atata timp cat e udata precum o floare si pretuita precum o avere!
Iubiti-va cu sinceritate si iubirea va dura o eternitate!
PS – revin cu finalul povestii!
Finalul m-a facut sa bocesc – nu, nu s-a intors la ea… cum sa se intoarca daca amanta era gravida?!
Cartea chiar merita un loc in biblioteca voastra – e scrisa excelent!
Florentina