Știu că adesea ți se pare că te risipești,
Prajind cartofi și citind pe covor povești,
Călcând hăinuțe mici și colorate
Sau pieptanand plete fine și buclate.
Curățând mere de coajă sau suflând în ceai,
Spălând mânuțe sau încălțând un papucel cu scai,
Alegând ceapă din ciorbă sau strângând jucării,
Vorbind cu toată lumea doar despre copii
Și la sfârșit de luna, în ziua de salar’
Plata ta e-un zâmbet și-un pupic în dar!
Și totuși trebuie să știi, și te rog să mă crezi,
Nu te irosești mămico, anii nu ți-i pierzi!
Și chiar dacă toată munca ta de zi cu zi
Nu apare la nici o rubrică în CV,
Să știi că timpul tău nu-i unul irosit,
E timp în care crești un pui FERICIT!
