Luna în care ți-au rămas sandalele mici

E luna în care ți-au rămas sandalele mici,
Sandalele tale albastre cu arici,
Sandalele pe care le-ai probat în poala mea,
Sandalele cu care încălțat ai mâncat prima acadea,
Săndăluțele pe care din carucior le dadeai jos
Ca să-ți poți băga în gură degețelul acela roz și gustos,
Săndăluțele cu care te jucai
Când la pieptul meu sugeai,
Sandalele tale mici cu care alergai după porumbei
Și în care apoi plângeai fiindcă te speriai de ei!
Săndăluțele în care o furnicuță
Și-a făcut frumos căsuță
Și tu ai luat-o cu mâna ta mică
Și-ai mâncat prima ta furnică!
Trece luna și sandalele îți rămân mici,
Eu mă uit bine la ele – le voi pastra în piept, aici!