Frământări de mamă

Timpul cât ești tu la grădi ar trebui
La diverse treburi utile să-l pot folosi,
Dar eu mă gândesc numai la tine:
Oare te descurci, oare ți-e bine?

Te-am pus la somn și-n loc să dorm și eu
Mă gândesc tot la tine, odorașul meu.
Oare visezi frumos, oare ești învelit bine,
Oare-i suficient de cald în cameră la tine?

Ești mare, ești la casa ta,
Iar eu, în loc să-mi fac de lucru în căsuța mea,
Mă gândesc, copile, tot la tine
Și mă frământ din nou „Oare ți-e bine?”.

Mamă de doi

Câteodată vreți amândouă
Aceeași mână, deși am două,
Același creion, aceeași carte,
Din cornul rupt aceeași jumătate.
Același pupic de noapte bună,
Același „alo” când tati sună.
Mă-mpart cum pot, deși mi-e greu,
Să vreți totul în același timp mereu!
Simt că mi-ar mai trebui 2 urechi,
Mâini, ochi și picioare câte 2 perechi.
Doar inima mea se descurcă cu două
Și vă iubește la fel pe amândouă!