Timp pentru ei

Lumea s-a oprit în loc,
Am timp cu tine să mă joc.
Am timp de îmbrățișări fără sfârșit,
De povestit, de gâdilit.
Am timp de bălăcit în cadă
Și de reparat poneiul fără coadă.
Am timp de desenat,
De modelat, de decupat.
Am timp de citit povești cu Nica
Și de făcut dintr-o foaie o bărcuță mică.
Poate mi se pare mie, dar asta nu e pandemie,
Asta e… copilărie!

#Eustauacasa

Alarma ceasului a ruginit.
Ușa de la intrare a înțepenit.
Papucii mi s-au scâlciat
De când nu i-am încălțat.
Ochelarii mei de soare
Plâng că ar vrea azi la plimbare
Împreună cu poșeta,
Geaca, umbrela, trotineta.
Mașina suferă-n parcare
De la atâta staționare.

Canapeaua e nedumerită:
„Cum de-s așa de folosită?”.
Debaraua nu mai poate,
I s-au curbat rafturile toate.
Frigiderul e prea plin,
Patul scârțâie puțin,
Iar telefonul de la atâta butonat
Stă întruna la-ncărcat.
Telecomanda noastră-i ștearsă
De la atâta stat în casă.