Logic de altfel! Imi amintesc cu groaza cat de greu imi era inainte sa mearga fetele la gradi, eram obosita mereu, irascibila, sensibila, nemultumita. Sa stai cu copiii acasa nu e deloc usor, eu am facut asta timp de 4 ani – 2 ani cu primul copil si 2 ani cu amandoua. Ca proaspata mamica poate pare usor – ce poate fi atat de greu sa stai cu cei mici? Te joci, le faci papa, ii culci, mai faci cate ceva prin casa cu ei pe langa tine. Crede-ma doar pare usor!
Apar stresul, grijile, rutina, plictiseala, lipsa de socializare, oboseala. Se spune ca odata ce esti parinte nu vei mai dormi cu adevarat niciodata, un beculet ceva ramane deschis in mansarda ta si chiar daca dormi, de fapt nu dormi profund. Iaca de unde te simti obosita, ca sa nu mai zic de linistea de care avem nevoie ca sa ne odihnim creierul si care odata ce apar copiii, dispare. Alaptarea e si ea consumatoare de energie iar joaca cu cei mici doar pare floare la ureche. Pentru mine cele mai stresante momente au fost intreruperile – practic nu reuseam sa fac nimic de la un capat la altul fara ca fetele sa ma intrerupa. Asa ca am scapat pe rand de mai toate treburile care deveneau frustrante cand eram intrerupta – cel mai stresant era sa spal vase si sa ma strige cand una cand alta. Am inlocuit spalatul vaselor cu masina de vase si am scapat de multe frustrari. Apoi am inlocuit stendina cu uscatorul de rufe si alte frustrari au plecat de pe capul meu! Am mai inlocuit ciorbele cu supele crema si cu multa mancare la cuptor care sa nu necesite prea multa pregatire sau supraveghere. Si apoi le-am dat la gradinita! 🙂
A fost tare greu pentru mine, eram obisnuita sa fiu cu ochii pe ele mereu, sa le stiu in siguranta, sa ma ocup de ce mananca, sa am grija sa se spele bine pe maini, sa se stearga bine la fund, sa isi lege bine sireturile sau sa-si traga bine caciula pe urechi. Acomodarea lor la gradinita a fost instantanee, asta fiindca noi am iesit mereu cu ele peste tot, am calatorit, le-am dus la toate spatiile de joaca pe care le stiam, am incercat sa fie aproape zilnic printre copii asa ca parcul a devenit rutina noastra. Daca ele au fost incatate de gradi din prima zi, mie mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc cu ideea ca doamnele de la gradi au grija asa cum trebuie de ele!
Mi-a trebuit cam o saptamana, timp in care tati a avut grija sa-mi arate cat e de bine sa-ti bei cafeaua in oras in fiecare dimieata, cu un ziar proaspat in fata si muzica buna in surdina. Asa de mult mi-a placut incat mi-am zis ca musai trebuie sa incerc si un pranz fara copii… asa ca 1 saptamana mai tarziu, pisoii mei au ramas la program lung si eu am mancat in liniste prima data dupa 4 ani! 🙂
E greu sa te desprinzi de ei, e greu sa intelegi ca si alt cineva poate avea grija de ei la fel de bine ca tine… dar ai nevoie de ajutor, altfel vei fi coplesita si copii nu au nevoie de un parinte mereu obosit si imbufnat!
Cauta si accepta ajutor mami! Ai nevoie! Accepta asta si iti va fi mai usor, mai bine, mai placut. In plus le face bine si copilasilor sa interactioneze si cu altcineva, fie ca e bunica, o matusa, o vecina sau doamna de la cresa ori de la gradi! Copiii tai vor fi bine si daca tu nu stai 24/24 cu ei, iti promit!
MamiFlorentina