Tu nu știi, dar trebuie să știi
Că o perioadă mai frumoasă nu vei mai trăi!
Așa cu nopți albe și multă oboseală,
Cu mofturi și plânsete și nebuneală.
Așa cu multe vase fiindcă tot încerci
Să-i dai și orez și supă și terci
Și el tot la pieptul tău visează
Așa că nu papă nimic și te stresează.
Așa fără nani la de ora nani
Și cu treburi o mie care o așteaptă pe mami,
Dar cu mult roz în obrajori
Și cu cârlionții după care mori,
Cu mânuțe pufoase ca pâinea de casă
Și cu ochi care urmăresc și nu te lasă!
Ține-l în brațe și privește-l bine
Clipele astea nu se mai întorc la tine!
De ce nu mi-ați spus?
De ce nu mi-ați spus
Că nu voi mai dormi deajuns,
Că voi fi prizonieră în colanți
Și că sânii îmi vor fi mai lungi decât lați,
Că voi mânca pe apucate,
Că nu voi bea cafea fiindcă tu bei lapte,
Că voi face duș în 3 minute,
Și nu-mi voi mai cumpăra poșete multe,
De ce, de ce nu mi-ați spus
Că voi fi mereu în casă la apus
Ca să-ți fac băiță și masaj și să-ți citesc
Și să-ți spun că abia acum simt că trăiesc!
De ce nu mi-ați spus că mă voi trezi
Cu și mai multă iubire pentru tine în fiecare zi!