Se-aude seara în cor
Un cuvânt în rugile tuturor.
Milioane de mâini împreunate
Cer Pace și uită de toate,
Uită de orice le-ar mai trebui,
Vor doar pace în lume pentru copii!
Omenirea e grav bolnava :(
Stiu ca e liniste aici! E liniste peste tot, o liniste ciudata si apasatoare, in casa, afara, in lume, in mintea noastra. Toata lumea asteapta vesti bune, vestea ca s-a terminat! Eu sunt paralizata de griji si de frica, stau si imi privesc familia, ma uit la copii jucandu-se, citim si tinem in brate, atat pot face. Avem un bagaj pregatit si rezervorul masinii plin, sper din suflet sa ramana asa, sa nu punem mana pe valiza asta niciodata!
Va rog deci sa imi iertati „linistea”, nu pot sa ma comport ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, doar fiindca nu mi s-a intamplat mie! Toata nebunia asta trebuie sa fie doar in filme sau in carti, nu aici printre noi, nu live!
Mintea mea nedormita bine de cateva zile a facut o comparatie stranie – razboiul ca o tumora canceroasa! Omenirea e grav bolnava si operatia la care e supusa se prelungeste. Prognosticul e rezervat – nu stim ce sechele vor ramane, ce cicatrici si ce tratament greu va trebui sa urmeze ca sa-si revina. Oare isi va reveni vreodata?!
Sunt recunoscatoare pentru inima mea puternica. Rezista saracuta, desi am coplesit-o cu frici si stres mai mult ca niciodata. Ca sa ma distrag imi fac planuri pentru vacante, pentru proiecte viitoare, pentru zile fericite, am nevoie de putin roz in toata negura asta. Asa ca ma uit la teancul de carti roz primite de la editura, ar trebui sa le semnez, sa scriu ganduri frumoase pe ele si sa le impart oamenilor dragi. Nu reusesc sa incropesc nimic, eu care pot sa scriu despre orice, azi am mintea paralizata. Las pixul jos si deschid cartea, citesc si zambesc, ma luminez putin. Apare si o copilita:
– Mami imi citesti si mie?
– Iti citesc, cum sa nu!
Sa ne auzim cu bine, sa facem haz de necaz de zilele grele de mamica fiindca atata timp cat e Pace, greul acela e minunat!