De când te-avem pe tine pui iubit,
Până și plânsul este diferit:
Mi se întâmplă des să te privesc, iubire
Și de dragul tău să plâng de fericire!
Mama știe
Când nu vine Moșul Ene,
Vine mami și, alene,
Cu pupici și voce dulce
Reușește să te culce!
Când burtică strigă „Au”,
Sau când te zgârie Miau-Miau,
Buba trece imediat
De la pupicul ei fermecat!
Când plângi că latră cățelul,
Sau ți-ai pierdut șoricelul,
Te asigur că mami știe
Să schimbe plânsu’n veselie!
Și, ghici, ce mai știe ea?
Știe îmbrățișări să dea,
Cu miros de dragoste,
Zâmbet cald și liniște!
Toată ziua cu mami
Dimineață vreau gogoși,
Iar apoi aș vrea să-mi coși
O rochiță la păpușă
Și-un nume de pus pe ușă.
Pe urmă vreau mult să mă duci
La băncuța de sub nuci
Unde se-adună fetițele
Și-și rotesc fustițele.
Apoi în drum spre tobogan
Îmi iei un covrig mare cu susan
Și-o plăcintă cu brânzică
Că mi s-a făcut fomică.
Mă dai uța-n legănuț
Și-apoi mă-nvârți un picuț,
Mergem acasă să mâncăm,
Apoi frumos ne-mbracăm
Și ieșim la o plimbare
Pe alei în parcul mare,
Poate îmi iei și o gogoașă
Deși tati nu te lasă,
Și când întunericul se lasă
Venim repede acasă
Ca să ai timp să gătești
Și-apoi povești să ne citești.
Ce zici îți place planul meu?
Îmi place mult, puiuțul meu,
Dar puțină treabă oare când fac eu?!
Prea dimineață!
Te-ai trezit, mămico?
Încă nu, scumpico!
De ce nu dormi, îți trebuie ceva?
Da, vreau să mergem undeva,
Vreau afară la copii!
Om merge când s-or trezi,
Nu toți copiii se trezesc pan’ să se lumineze!
Și-atunci când mai au timp să deseneze,
Să facă puzzle-uri sau să danseze,
Să construiască sau să modeleze?
Frământări de mamă
Timpul cât ești tu la grădi ar trebui
La diverse treburi utile să-l pot folosi,
Dar eu mă gândesc numai la tine:
Oare te descurci, oare ți-e bine?
Te-am pus la somn și-n loc să dorm și eu
Mă gândesc tot la tine, odorașul meu.
Oare visezi frumos, oare ești învelit bine,
Oare-i suficient de cald în cameră la tine?
Ești mare, ești la casa ta,
Iar eu, în loc să-mi fac de lucru în căsuța mea,
Mă gândesc, copile, tot la tine
Și mă frământ din nou „Oare ți-e bine?”.
O zi de mămică
Câteodată ți se pare
Că n-ai făcut nimic cât a fost ziua de mare!
Fiindcă ai rufele tot necălcate,
Podelele tot nespălate,
La cină numai o omletă,
Pe tine aceeași pijama(deloc cochetă).
În schimb în cameră lor
Copiii dorm zâmbind ușor,
Visând la ziua lor frumoasă
Când s-au jucat cu mami-n casă.
A fost furtună azi și a plouat,
Dar pentu ei nici n-a contat.
Cum să conteze când mami le-a citit,
I-a gâdilat, i-a fugărit și cu clătite i-a servit.
Cât îți e mămico puișorul mic
Să nu mai zici nicicând că n-ai făcut nimic!
Nu mă superi niciodată!
-Mami te-ai supărat pe mine
C-am venit noaptea la tine?
-Ce idee gogonată,
Tu nu mă superi niciodată!
-Nu te superi nici când strig
Că vreau musai un covrig?
Sau când rămân la năniță
Doar dacă beau de 6 ori apiță?
N-ai fost supărată nici atunci
Când am strigat in parc „am muci!”?
-Îți mai spun încă o dată:
Tu nu mă superi nciodată!
Te iubesc ori ce ai face,
Fugi și fă șotii în pace!
Duminica lui mami
Duminicile mele nu-s spectaculoase,
Da’s tare liniștite și frumoase.
Cu dimineți scăldate în parfumul tău,
Lapte cu cereale și… în pat din nou!
Duminicile mele nu-s spectaculoase,
Dar sunt odihnitoare și voioase.
Cu gâdileli, desene animate și povești
De care peste ani tu ai să-ți amintești!
Mami și curierul
Gigel e curier model:
Politicos, vesel, curățel.
Însă Gigel nu are copii, e tinerel,
De unde să-nțeleagă el
Că dacă cineva îți răspunde șoptit
Înseamnă că cel mic abia a adormit
Și trebuie s-aștepte pe trotuar, lângă șotron,
Și nu cumva să sune și la interfon.
Gigel de astăzi știe că nu e de glumit
Cu o mămică care îți răspunde șoptit
Și care ar putea să-ți facă un cucui
Fără să apuci ceva să îi mai spui!
De ce-mi vine să te pap?!
Urmează zile tare grele,
Pentru noi dragele mele:
Roz de la soare,
Plin de nisip de la mare,
Vanilați de la-nghetată,
Cum să nu-ți vină să-i papi tot-odată?!