Că fericirea stă în lucruri mititele
Nu în conturi și podoabe grele;
Că iubirea se arată, se rostește,
Și de n-o faci, se risipește;
Că o carte îți va fi mai de folos
Decât orice telefon fițos;
Că bunătatea se notează undeva
Și se întoarce sigur înapoi cândva;
Că și gunoiul de sub pat este gunoi
Chiar dacă-l știm acolo numai noi;
Că degeaba ești atat de parfumat,
Dacă sub parfum nu ești curat;
Că toată lumea mai greșește,
Dar cel ce recunoaște, iertarea o primește;
Că „mulțumesc” nu-i doar un termen oarecare
Și că „te rog” e chiar o vorbă mare;
Că 1,2 prieteni buni sunt mai importanți
Decât 100 în prieteni deghizați;
Și doar ceva mai trebuie să știi, copilul meu,
Că mamă ta va fi aici mereu!
Când ai să crești
Puiule când ai să crești
Tare-aș vrea să-ți amintești
Miile de pupici și-mbrățișări,
Plimbările de mână pe cărări,
Poveștile citite ‘nainte de culcare,
Vacanțele noastre lungi la mare,
Vorbele-mi blânde, alinturile duioase,
Mesele-mpreună, brioșele pufoase,
Momentele de joacă inedite,
Și drumurile spre școală mereu grăbite,
Să-ți amintești că îți ziceam „puiuțul meu”
Și mâna mea pe chipul tău!
Pe hol la noi
De o oră ne pregătim
Și tot nu suntem gata să ieșim!
Puiule ce ai sub rochiță?
O fustiță și… încă o fustiță?!
Iubita mea te-ai pieptănat?
Nu mami, scuze, am uitat!
Dar pipi ați făcut?
Am făcut, dar mai demult!
Cred că te-ai încălțat pe dos!
Vreau apă, îmi aduci, te rog frumos?!
Eu totuși mă mai duc o dat’ la baie!
Eu vreau ciuboțelele de ploaie!
Gata? Am chei și ochelari de soare,
Acum chiar suntem gata de plecare!
Mami ești așa haioasă
În sutien, blugi și papuci de casă!
Mai presus de Tot
Nu știi ce-i zeu, nici Dumnezeu.
Divinitatea ta sunt eu.
Eu știu ce-i zeu și Dumnezeu,
Dar tot pe tine te iubesc mai mult copilul meu.
Și știu că Doamne-Doamne nu e supărat,
Cum ar putea să fie când chiar El mi te-a dat!
La nani cu mami
Pe la 12 și un pic
Pun la nani puiul mic.
Încerc să îl păcălesc
Și mă fac că ațipesc.
Pe la 1 și un pic
Mă trezește puiul mic:
Deschizând cu grijă ușa
-Mami îmi îmbraci păpușa?
Mămica mea
Mămica mea știe de toate,
Mămica mea de toate poate!
De am buba și mă doare
Știe vorbe vindecătoare.
De îmi chiorăie burtica
Imediat îmi dă păpica.
De casc de două, trei ori
Facem nani până-n zori!
De mă vede plictisit:
Hai la joacă, c-am venit!
De am dat pe masă ceai
Mami șterge și nu-i băi.
De vede-o căniță spartă
Mami imediat mă iartă!
Doar la desene animate
Nu vrea să le văd pe toate!
Nu dormim de-amiază!
Sunt ca un magnet pentru-ai mei pitici
Dacă sunt aici, hop și ei aici!
Dacă merg la baie, vin iute după mine
Și nu-i deranjează că sunt cu colanți-n vine!
Dacă-s pe balcon să ud florile,
Imediat apar și surorile!
De mă-ntind ca omu’ puțin pe canapea
Mă trezesc îndată între ea și ea!
Nici un colț de pâine nu mai pot tăia
Fără s-aud -„mami, te putem ajută?”.
Un singur loc nu le place minunilor mele,
Singurul loc în care stau fără ele,
Unde citesc, ațipesc sau mănânc ciocolată
Și știu sigur că ele nu vin niciodată:
-Mă duc să dorm puțin, hai veniți și voi?
-Nu mami, nu, du-te fără noi!
Între noi
Mai știi cum dormeam noi doi?
Un fir de praf nu-ncăpea între noi!
Se pare că n-a fost un fir ca orișicare
Fiindc-a crescut din ce în ce mai mare!
Și uite-i rozalie și miroase a lapte,
Doarme doar între noi, învelită-n șoapte!