Ce aș vrea să știi, copile

Că fericirea stă în lucruri mititele
Nu în conturi și podoabe grele;
Că iubirea se arată, se rostește,
Și de n-o faci, se risipește;
Că o carte îți va fi mai de folos
Decât orice telefon fițos;
Că bunătatea se notează undeva
Și se întoarce sigur înapoi cândva;
Că și gunoiul de sub pat este gunoi
Chiar dacă-l știm acolo numai noi;
Că degeaba ești atat de parfumat,
Dacă sub parfum nu ești curat;
Că toată lumea mai greșește,
Dar cel ce recunoaște, iertarea o primește;
Că „mulțumesc” nu-i doar un termen oarecare
Și că „te rog” e chiar o vorbă mare;
Că 1,2 prieteni buni sunt mai importanți
Decât 100 în prieteni deghizați;
Și doar ceva mai trebuie să știi, copilul meu,
Că mamă ta va fi aici mereu!

Când ai să crești

Puiule când ai să crești
Tare-aș vrea să-ți amintești
Miile de pupici și-mbrățișări,
Plimbările de mână pe cărări,
Poveștile citite ‘nainte de culcare,
Vacanțele noastre lungi la mare,
Vorbele-mi blânde, alinturile duioase,
Mesele-mpreună, brioșele pufoase,
Momentele de joacă inedite,
Și drumurile spre școală mereu grăbite,
Să-ți amintești că îți ziceam „puiuțul meu”
Și mâna mea pe chipul tău!

Pe hol la noi

De o oră ne pregătim
Și tot nu suntem gata să ieșim!
Puiule ce ai sub rochiță?
O fustiță și… încă o fustiță?!
Iubita mea te-ai pieptănat?
Nu mami, scuze, am uitat!
Dar pipi ați făcut?
Am făcut, dar mai demult!
Cred că te-ai încălțat pe dos!
Vreau apă, îmi aduci, te rog frumos?!
Eu totuși mă mai duc o dat’ la baie!
Eu vreau ciuboțelele de ploaie!
Gata? Am chei și ochelari de soare,
Acum chiar suntem gata de plecare!
Mami ești așa haioasă
În sutien, blugi și papuci de casă!

Mama

Să fii perfectă nu mai încerca,
Nu e nevoie, ești perfectă așa!
Nu e nevoie să te ostenești
E de ajuns faptul că ești
Acolo, acum, lângă al tău pui,
E tot ce vrea el de la mama lui!

Am nevoie doar de mama

Mie nu-mi trebuie păpică
Fiindcă îmi dă mama țițică.
Nu-mi trebuie nici pernuță
Dorm la mama pe mânuță.
Nici haine nu-mi trebuiesc
Cu ale ei brațe mă-nvelesc.
Nu am nevoie nici de jucării,
Mami știe atâtea jonglerii.
Nu-mi trebuie nici cărucior,
Mami spune că-s așa ușor.
Nimic, nimic nu-mi trebuiește
Atâta timp cât mami mă iubește!

O zi de mămică

Câteodată ți se pare
Că n-ai făcut nimic cât a fost ziua de mare!
Fiindcă ai rufele tot necălcate,
Podelele tot nespălate,
La cină numai o omletă,
Pe tine aceeași pijama(deloc cochetă).
În schimb în cameră lor
Copiii dorm zâmbind ușor,
Visând la ziua lor frumoasă
Când s-au jucat cu mami-n casă.
A fost furtună azi și a plouat,
Dar pentu ei nici n-a contat.
Cum să conteze când mami le-a citit,
I-a gâdilat, i-a fugărit și cu clătite i-a servit.
Cât îți e mămico puișorul mic
Să nu mai zici nicicând că n-ai făcut nimic!

Nu mă superi niciodată!

-Mami te-ai supărat pe mine
C-am venit noaptea la tine?
-Ce idee gogonată,
Tu nu mă superi niciodată!
-Nu te superi nici când strig
Că vreau musai un covrig?
Sau când rămân la năniță
Doar dacă beau de 6 ori apiță?
N-ai fost supărată nici atunci
Când am strigat in parc „am muci!”?
-Îți mai spun încă o dată:
Tu nu mă superi nciodată!
Te iubesc ori ce ai face,
Fugi și fă șotii în pace!

Mai presus de Tot

Nu știi ce-i zeu, nici Dumnezeu.
Divinitatea ta sunt eu.
Eu știu ce-i zeu și Dumnezeu,
Dar tot pe tine te iubesc mai mult copilul meu.
Și știu că Doamne-Doamne nu e supărat,
Cum ar putea să fie când chiar El mi te-a dat!

Duminica lui mami

Duminicile mele nu-s spectaculoase,
Da’s tare liniștite și frumoase.
Cu dimineți scăldate în parfumul tău,
Lapte cu cereale și… în pat din nou!

Duminicile mele nu-s spectaculoase,
Dar sunt odihnitoare și voioase.
Cu gâdileli, desene animate și povești
De care peste ani tu ai să-ți amintești!

Numai o mamă știe

Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape-ntr-un pupic
Dat de-al ei pui mic.

Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape într-un „besc”
Rostit ștrengăresc.

Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape-ntr-un pătuț
Când doarme al ei puiuț.

Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape-ntr-o mânuță
Pufoasă și micuță.