Parenting cu rimă
Puiule când ai să crești
Tare-aș vrea să-ți amintești
Miile de pupici și-mbrățișări,
Plimbările de mână pe cărări,
Poveștile citite ‘nainte de culcare,
Vacanțele noastre lungi la mare,
Vorbele-mi blânde, alinturile duioase,
Mesele-mpreună, brioșele pufoase,
Momentele de joacă inedite,
Și drumurile spre școală mereu grăbite,
Să-ți amintești că îți ziceam „puiuțul meu”
Și mâna mea pe chipul tău!
Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape-ntr-un pupic
Dat de-al ei pui mic.
Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape într-un „besc”
Rostit ștrengăresc.
Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape-ntr-un pătuț
Când doarme al ei puiuț.
Numai o mamă știe
Câtă bucurie
Încape-ntr-o mânuță
Pufoasă și micuță.
Gigel e curier model:
Politicos, vesel, curățel.
Însă Gigel nu are copii, e tinerel,
De unde să-nțeleagă el
Că dacă cineva îți răspunde șoptit
Înseamnă că cel mic abia a adormit
Și trebuie s-aștepte pe trotuar, lângă șotron,
Și nu cumva să sune și la interfon.
Gigel de astăzi știe că nu e de glumit
Cu o mămică care îți răspunde șoptit
Și care ar putea să-ți facă un cucui
Fără să apuci ceva să îi mai spui!
Există o soluție, singura din păcate,
Ca să fii o mamă bună, nu le fă tu pe toate!
O mamă obosită nu poate zâmbi
Și fără zâmbete e greu să crești copii!
Mai lasă pentru alții treburile mici
Și fugi la joacă pe covor lângă ai tăi pitici!
Soțul, mama, soacra te vor ajuta
De cu-un pui în brațe blajin îi vei ruga!
Dacă tot am trecut în noul an
Va anunț că mi-am făcut un plan:
M-am săturat să mă strigați mereu
De parcă invocați un zeu!
Mami în sus, mami în jos,
Mami urlat, mami duios!
Iar eu tresar și las totul din mână,
Fug precum cățelul chemat de stăpână
Că să-mi spuneți voi cine știe ce prostiuță.
Nu râde șotie micuță!
De astăzi nu mă mai strigați,
Veniți și mă căutați!
O singură excepie admite dezlegare:
Mă puteți striga pentru o-mbrățișare!
-Mami! Vreau o-mbrățișare!
… și mă plictisesc atât de tare!