Saptamana aceasta mi-am facut rapelul la vaccinul pentru COVID, toate au fost bune si frumoase pana a doua zi cand m-am dat jos din pat. Mi s-a parut mie ca sunt usor ametita, dar am zis ca trece daca beau cafea asa ca m-am dus in bucatarie, le-am taiat fetelor cozonac si am pus lapte la incalzit si de aici m-a luat o moleseala incat mi-am zis ca daca nu ajung inapoi in pat, lesin. Asa ca am facut cale intoarsa in dormitor. Pe hol m-am intersectat cu Amelie care se trezeste ca de obicei inaintea cocosilor. I-am zis doar „buna iubita” si am fugit in pat. L-am rugat pe tati sa-mi preia „resposabilitatile” si cand s-a dus in bucatarie sa termine cafeaua si sa le puna lapte fetelor, micuta mea era pe jos si plangea cu lacrimi mari ca roua de pe trandafiri „fiindca mami nu a dragalit-o deloc!”. A pupat-o tati bine si mi-a adus-o in pat sa stea langa mine.
-Mami, niciodata nu ai uitat sa ma dragalesti dimineata. Mi-a spus ea suspinand!
-Imi pare rau, draga mea! Nu ma simt bine, trebuia sa ajung in pat, dar nu te-as fi lasat sa pleci la gradi fara macar 100 de pupi si cam 300 de imbratisari!
Asa cresc copiii nostri astazi – se trezesc cu iubire si adorm cu iubire, si nu stiu de ce, dar sunt sigura ca tot pupici si imbratisari viseaza! Spre exemplu Ami a venit intr-o noapte panicata la noi fiindca a visat ceva urat:
-Ce-ai visat puiule?
-Am visat o vacuta care voia sa ma imbratiseze!
-Dar tie iti plac vacutele, de ce te-ai speriat de vis?
-Imi plac mami, dar sunt mari, nu pot sa ma imbratiseze ca m-ar strivi! 🙂
Copiii mei nu mi-au spus niciodata „mama”, doar „mami”, iar eu imi spun ca mami e un fel de super-mama, care are grija nu doar sa le dea papa in fiecare zi, sa le faca baie si sa-i duca la scoala… mami are super-puteri prin care linisteste, adoarme, aduce zambete, alunga frici, explica orice. Super-puterile ii dilata orele asa ca mami are timp sa se joace, sa citeasca, sa-i ajute la teme, sa-i duca la inot sau la pictura, sau sa se plimbe cu ei in parc! Nu am lipsit nici macar 1 zi de langa ele, nu a trecut nici macar 1 zi fara sa le spun de multe ori cat de mult le iubesc, nu trece nici o zi fara milioane de pupici si de imbratisari. Va dati seama ce adulti vor fi copiii nostri! Nimic nu-i face mai bine unui copil ca dragostea aratata si rostita mereu! Si ne face bine si noua. Compenseaza poate ce nu am primit cat eram copii si asta ne vindeca de rani neinchise si ne ajuta sa traim fara „cicatrici”, sa fim linistite, impacate cu noi, fericite. Copiii nostri vor schimba lumea pentru ca sunt incarcati cu iubire, iar dragostea din ei se va vedea in job-urile lor, in proiectele lor, in familiile lor!
Inchei asa cum am inceput:
Suntem generatia Mami, iar copiii nostri vor schimba lumea!
PS – sunt ok, starea de oboseala/moleseala a fost singurul efect secundar al rapelului si a trecut pana dupa-amiaza.
Florentina