Poate voi supraviețui fără aripi picante,
Fără cafeaua mare cu cremă de lapte,
Fără manichiură, sală, coafor,
Nici fără magazine probabil n-o să mor,
Dar îți cer virusule puțină îndurare:
Nu voi supraviețui cu încă o vacanță mare!
Septembrie – relax!
-Un val, doua valuri, trei valuri… Cine nu-i gata il ia valul! Tati, Nati e aici?
-Nuuuu! (se aude de sub pat)
-Nu, zice si tati!
-Deci nu e aici, se conformeaza si blonda casei desi sora ei se daduse singura de gol.
Cam asa ne-am inceput noi ziua, cu o cafea intr-o mana, telecomanda in cealalta si doi pitici bronzati chicotind si numarand valuri. Pe la 10 punem pe noi costumele de baie, crema pentru soare, apa, prosoape, jucarii de plaja si ceva de rontait si lipa-lipa pana la mare. Ajungem repede, de cativa ani ne cazam la acelasi apartament din Faleza Nord de doua ori pe vara. Ne place aici fiindca plaja e la 3 minute de apartament, nu e aglomerata si are scoici numai bune de adunat in galetuse roz din plastic.
Ca sa evitam haosul, aglomeratia si preturile mari venim in iunie si in septembrie. Asa nu trebuie sa ne facem griji ca nu gasim sezlonguri in primul rand ca sa supraveghem fetele cat se balacesc.
Stam la plaja pana la 12-13 si ne intoarcem acasa pentru dus, pranz si nani. Fetele intra direct la dus ca sa scapam de grija sarii si a nisipului de pe piele apoi papa un iaurt – pediatrul ne-a invatat asa: mergeti la mare, 2 iaurturi pe zi dupa expunerea la soare si va asigurati necesarul de calciu pentru tot anul si tind sa ii dau dreptate. Unghiutele tari ale mandrelor dupa combinatia mare+iaurt confirma teoria doamnei doctor. Gatesc rapid ceva – oua, branzeturi, salata, un gratar sau paste. Mancam si dupa 20 de minute de joaca, citit sau desene animate, micutele raman in camera lor la nani. Noi ne facem de cap in cealalta camera :P!
Dupa ce se trezesc papam fructe bune de sezon – piersici mai bune ca la Constanta nu gasiti nicaieri – si fie iesim iar la mare pentru o plimbare, mergem in port, in centrul vechi, in Mall sau la zoo. Seara fie mancam peste cumparat de tati dimineata de la piata, fie comandam o pizza de la Bonaccia sau mergem la Bacaro, in port, pentru ceva delicios:
-Vrei lamaie, ma intreaba tati.
-Nu, eu mananc cu sos!
-Eu mananc cu mana, rade Amelie!
-Eu mananc cu furculita, chicoteste si Natalie!
Uite asa am intampinat noi luna septembrie. Ce-i drept de cand avem fetele, vacantele noastre nu mai sunt asa distractive, dar sunt in schimb relaxante! Fetele sunt ocupate cu marea si nisipul, dupa amiaza dorm, balaceala le da pofta de mancare asa ca nici o masa nu mai e dificila iar noaptea toata lumea doarme bine de la briza si linistea marii. Pur si simplu se instaleaza un zen atat in noi cat si in copii imediat ce simtim miros de mare, un zen care nu dispare cat suntem in vacanta, desi mi-as dori sa il pot lua cu mine acasa! In afara de briza magica a marii zenul nostru e alimentat si de faptul ca nu ne propunem nimic in nici o zi, totul e de voie – voie buna!
Cu zen de vacanta,
MamiFlorentina